Drapelul României este un tricolor: roșu, galben și albastru.

EI nu a suferit transformări majore de-a lungul istoriei. Doar distribuția culorilor (în materie de proporție și poziție) s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată după Revoluția de la 1848 când, sub impactul spiritului revoluționar francez, multe dintre statele Europei au adoptat că drapel național steagul standard cu trei culori. Documente sigilografice atesta faptul că în unele epoci istorice, drapelul românesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu roșul în partea superioară, galbenul în mijloc și albastrul la bază. De asemenea, proporția culorilor nu a fost aceeași cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare). Esențialmente, cele trei culori atât de dragi românilor pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul și chiar Ștefan cel Mare. Mai mult decât atât, cercetări de dată recentă indică prezența lor chiar pe stindardul dac existent pe Columna lui Traian din Roma. Acest steag avea o formă specială: un cap de lup din metal strălucitor, de care atârnau lungi panglici colorate.

În momentul în care batea vântul, steagul emitea un șuierat care avea darul de a înspăimânta dușmanul și încuraja pe cei care-l purtau în lupta. În momente critice, ascunderea stindardului pentru a nu cădea în mâinile inamicului era un obicei comun mai multor popoare, incluzându-i pe daci, dacoromani și români. Un astfel de steag ascuns a fost cel aparținând lui Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821. Când Revoluția a fost înabușită, căpitanii lui Tudor au hotărât arderea steagului într-o curte. De-abia 60 de ani mai târziu, în 1882, steagul a fost găsit, recondiționat și adus la București, capitala țării, fiind depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei (azi Cercul Militar Central). Revoluția lui Tudor Vladimirescu de la 1821 a ajutat țara sa se elibereze de sub jugul domnitorilor fanarioți impuși de Imperiul Otoman în Țara Românească și Moldova la începutul sec. al XVIII-lea (domnitorii fanarioți veneau dintr-un cartier al Constantinopolelui, numit Fanar, și erau străini impuși țării de sultan ca simpli administratori).

Drapelul, stindardul, steagul sunt simboluri profunde, legate de istoria, de rezistența poporului și de secretul supraviețuirii sale.

Tricolorul românesc (culorile roșu, galben și albastru se găsesc, de asemenea, și pe stema României) a rezistat ca simbol chiar și după venirea comunismului în această țară, când întreagă heraldică a satelitilor U.R.S.S.-ului era caricaturizată. De-a lungul timpului, poezii și imnuri au fost dedicate tricolorului românesc; unul dintre acestea, “Trei culori” compus de Ciprian Porumbescu, având o melodie mobilizatoare, este unul dintre cele mai iubite cântece ale românilor.

Drapelul României are culorile plasate vertical precum urmează: albastru (la lance), galben (în mijloc) și roșu (în afară). Lățimea fiecărei culori este de o treime din lungime. Albastrul este cobalt, galbenul – crom, iar roșul – vermillion.